Toleranță zero față de apatridie: Moldova pregătește o lege pentru protecția persoanelor fără cetățenie
Un al treilea pilon al reformei legislației privind cetățenia, discutat astăzi în comisia parlamentară de profil, vizează o problemă umanitară sensibilă: prevenirea și combaterea fenomenului apatridiei pe teritoriul Republicii Moldova. Inițiativa legislativă are ca scop crearea, pentru prima dată, a unei proceduri clare pentru determinarea statutului de apatrid și oferirea unei căi legale spre naturalizare pentru aceste persoane.
Fenomenul apatridiei, deși adesea invizibil, afectează persoane care, din diverse motive juridice sau istorice, nu sunt recunoscute ca cetățeni de niciun stat. În Republica Moldova, riscul de apatridie este prezent în special în rândul persoanelor care încă dețin pașapoarte de tip sovietic și nu au făcut tranziția la actele de identitate moldovenești, dar și în cazul unor grupuri vulnerabile sau a copiilor născuți din părinți cu statut juridic neclar. Situația celor peste 26.000 de cetățeni care nu își pot perfecta actele după majorat, discutată în cadrul aceluiași pachet legislativ, este un exemplu clar de vulnerabilitate care poate duce la o stare de facto de apatridie.
Noul proiect de lege propune instituirea unui mecanism administrativ dedicat, prin care o persoană care se consideră apatridă poate depune o cerere pentru recunoașterea acestui statut. În cazul unei decizii pozitive, persoana ar urma să primească un permis de ședere și un document de călătorie, care i-ar garanta drepturi fundamentale, cum ar fi accesul la educație, asistență medicală și piața muncii. Mai mult, proiectul stabilește o cale accelerată și simplificată de dobândire a cetățeniei Republicii Moldova pentru apatrizii recunoscuți, după o anumită perioadă de reședință legală în țară.
Prin această lege, Republica Moldova își propune să adere pe deplin la Convenția ONU din 1954 privind Statutul Apatrizilor și la Convenția din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie. Adoptarea unui astfel de cadru legal este considerată un pas esențial în protejarea drepturilor omului și ar consolida imaginea țării pe plan internațional ca stat responsabil, dedicat principiilor umanitare și statului de drept.
